gânduri de sub tavanul cu stele

Eram din nou acolo şi afară ploua...nu mă puteam concentra...eram în locul meu preferat...în partea din dreapta, sub tavanul cu stele. Era gălăgie. Prima oară a fost linişte şi pace...apoi, a devenit un loc din ce in ce mai gălăgios. Azi era pustiu. Nimeni nu stătea în genunchi în faţa altarului. Din când în când se auzeau paşi care scârţâiau pe podeaua de mozaic...oare ce căutau aceşti paşi pierduţi şi singuratici aici? Scăpare? Salvare? Alinare? Pace? Nu cred că azi...oricum...azi nici nu poţi găsi aşa ceva. E prea mare zgomotul.