aberaţii

Dragă Paul,
aşa am fost de fericită când am primit scrisoarea ta şi mai ales când am văzut şi poza! Să-ţi povestesc cum mi-am petrecut ultimele zile!
Luni, am ajuns aici la hotel. Prima impresie a fost foarte proastă. Hotelul este foarte dărăpănat şi am aşteptat două ore jumate să îmi găsească cheia de la cameră. Când au găsit-o, nu se potrivea. Defapt cheia era pe masă. Am intrat în cameră, mi-am lăsat bagajele şi am vrut să mă aşez pe pat dar nu avea saltea. Am mers la recepţie să fac o reclamaţie dar nu aveau foi şi în plus, recepţionera nu vorbea româneşte aşa că m-am dus înapoi în cameră şi m-am culcat pe jos.
Marţi, am vrut să ies pe balcon dar uşa nu se deschidea aşa că m-am gândit să mă uit la televizor. Când am apăsat pe butonul de la telecomandă, televizorul a făcut scurt circuit. Am vrut să fug dar uşa nu se mai deschidea. După câteva minute au venit pompierii.
Acum stau pe patul de spital şi-ţi scriu această scrisoare. Nu te speria. Nu e nimic grav.

Cu drag, prietena ta cea mai bună