joi, 15 octombrie 2009

te iubesc!




Totul a început acum 12 ani. Am intrat timide în vorba...despre jucarii, desigur. Despre ce altceva pot vorbi doi copii de 4 ani? Aveam foarte multe în comun. Amandouă doream să devenim veterinari sau astronauţi. Când tu te-ai tuns scurt, m-am tuns şi eu ca să fim la fel (mai ştii?). De fiecare dată când făceam lista cu invitaţii pentru ziua mea, tu erai prima.
Apoi anii au trecut şi a început clasa întai. Noi eram în aceeaşi clasă aşa că nu mă simţeam singură sau straină niciodată.
Prin clasa a şaptea am început să facem tot mai multe lucruri împreună. Ieşeam prin cartier (pentru că locuim aproape una de alta), ne dădeam cu bicicletele, mergeam în parc să ne dăm pe hintă, mergeam la filme, mergeam la dentist împreună (imposibil de uitat).
În clasa a opta am început să cântăm mult împreună şi să compunem piese.
Dupa ce clasa a opta s-a terminat, am fost nevoite să ne desparţim, deoarece urma să mergem la licee diferite.
În tot acest timp am învăţat multe una de la alta. Am învăţat să comunicăm din priviri. Liniştea nu e o piedică pentru noi. Am învăţat ce înseamnă încrederea. Un secret rămâne secret. Am învăţat că zilele de vară petrecute împreună nu se uită. Am învăţat ce înseamnă prietenie. Am învăţat ce înseamnă dragoste.
Acum, după atât de mult timp petrecut împreună ne-am promis că vom fi prietene toată viaţa.
Orice anotimp ar fi, cand ne vedem ne simţim ca şi cum ar fi primăvară şi asta doar pentru că eşti prietena mea cea mai bună. Te iubesc!


[pentru Teo R.]