reflexia

Ce-i cu tine azi? Parcă nu eşti în apele tale...
Reflexia tulbure nu răspunde dar mai aştepţi puţin...Un nimic continuu umple aerul. Cu ce privire goală te priveşte reflexia...ce tăcere asurzitoare...acest schimb de tăceri nu e ca de obicei..ce tainic plange reflexia...abia observi.
Iar nu vorbeşti? Am venit să vorbim. Tu-mi eşti un prieten bun. Un prieten loial. Eşti aici tot timpul cand am nevoie de tine. Ne împărtăşim bucuria şi tristeţea dar de ceva vreme nu mai vorbeşti. Ce e cu tine? Raspunde!
Tăcere.
Şi uşor îţi cresc aripi şi te înalţi spre cerul azuriu cu o viteză aproape înspăimântătoare. Îţi deschizi pumnul cu grijă şi observi infinitul în palma ta. Strângi uşor pumnul, închizi ochii pentru o secundă şi îţi pui o dorinţă. Apoi, pui mica ta comoară în buzunarul drept. Nu din superstiţie...ci pentru că buzunarul stâng era rupt şi acolo infinitul putea cădea pe pământ.
Brusc te trezeşti. Te uiţi din nou în reflexia din apă.
Mi-e aşa de dor de vremea când simţeam că pot să zbor...
Când cuprindeam tot infinitul şi-l strângeam în pumn uşor...
Ascunzi din nou lacrimile care erau pe cale să explodeze în mii de râuri pe obrajii tăi, cu un zâmbet fals. Te întorci ca să nu te vadă reflexia plângând iar apoi fugi spre casă. Fugi de iluzia reflexiei vorbitoare. Fugi de amintiri. Fugi pe străzile gri prin ploaie. Strada e pustie şi liniştită. Din nou liniştea e asurzitoare dar ajungi într-un final acasă şi te pui în pat. Locul unde te simţi în siguranţă. Locul unde te poţi odihni şi unde poţi uita.

Only hope

Only hope by Switchfoot

There's a song that's inside of my soul
It's the one that I've tried to write over and over again
I'm awake in the infinite cold
But You sing to me over and over and over again

So I lay my head back down
And I lift my handsand pray to be only Yours
I pray to be only Yours
I know now you're my only hope

Sing to me the song of the stars
Of Your galaxy dancing and laughingand laughing again
When it feels like my dreams are so far
Sing to me of the plans that You have for me over again
So I lay my head back down
And I lift my hands and pray
To be only yoursI pray to be only Yours
I know now you're my only hope

I give You my destiny
I'm giving You all of me
I want Your symphony
Singing in all that I am
At the top of my lungs I'm giving it back

So I lay my head back down
And I lift my hands and pray
To be only yours
I pray to be only Yours
I pray to be only Yours
I know now You're my only hope

Piesa asta mi se pare că are un mesaj foarte profund. E piesa mea preferată pentru mesajul ei şi pentru că foloseşte cuvintele mele preferate :d ( infinite, stars, song, galaxy, soul, write, dance, dreams, destiny, symphony)

povestea unui vampir care s-a îndrăgostit de o pământeancă

Ar fi trebuit să stau trează toată noaptea
dar se făcuse frig şi frica mă cuprindea.
Ştiam că trebuia să apari...cum ai promis...
ştiam că nu vei întârzia mult...aşa ai zis.

În drum tu te-ai oprit...
nu ştiai dacă asta ţi-ai dorit.
Deja mult ai întârziat
şi până aici mai e mult de umblat.

Te gândeşti la ce ai pierdut.
Te gândeşti la ce tocmai ai făcut.
Oare trebuia să rămâi vampir nemuritor?
Oare nu trebuia să te transformi într-un om iubitor?

Acum simţi un fluture părăsit în stomac.
Îţi priveşti amintirile pe jos cum zac.
Un vampir niciodata nu plânge
dar acum tu plângi cu lacrimi de sânge.

- pentru Georgi-

Noroi

Era noapte deja demult
dar nu simţeam umbra întunericului,
deşi eram doar un punct marunt
pe faţa pământului.

La un moment dat,
m-am oprit din cântat,
mi-am întors capul spre dreapta şi m-am uitat:
atunci, am simţit cum noaptea în inima mea a intrat.

Am cazut pe jos,
în noroiul oglindirii
care murdăreşte tot ce e frumos,
şi te transformă într-un rob al disperării.

Aacum îmi desfac pumnul
şi tot ce-aveam s-a dus.
Simt cum îmi vine somnul
şi îmi răceşte trupul de jos până sus.

o mie de fărâme

Tânărul a venit la Bătrân după sfat.
- Am stricat ceva, Bătrâne.
- S-a stricat rău?
- S-a spart într-o mie de fărâme.
- Mă tem că nu te pot ajuta.
- De ce?
- Nu se mai poate drege.
- De ce?
- E prea mare stricăciunea. Cu o mie de fărâme nu mai ai ce face.

- O mie de fărâme - James Frey

stories

Stories wait for endings, but songs are brave things bold enough to sing when all they know is darkness.

- Jamie Tworkowski, creator of TWLOHA -

stele de mare

Vară. Cer. Stele. Mare. Stele. Cer, stele, mare, stele? Stele, stele? Să fie oare reflexie? Există stele în mare? Stele de mare? Da, stelele de mare sunt reflexia stelelor de cer.

Ecou

Ecoul paşilor tăi răsună în încăpere.
- E cineva va va?
Tăcere...
- E cineva va va?
Din nou tăcere...nimicul era apăsător. Nu era nimeni dar pentru siguranţă ai mai întrebat o dată:
- E cineva va va?
Nimic din nou. Nimic infinit. Monolog infinit. Monologul nimicului.

Era minunat...era alt oraş...era ca în evul mediu...nu erau probleme...sau cel puţin nu erau amintite...era un timp plăcut...erau prieteni...şi a sosit timpul să te întorci acasă...de ce acasă nu pare prietenos acum? a, da....îţi aminteşti de probleme...şi încep să te bombardeze probleme noi.

aberaţii

Dragă Paul,
aşa am fost de fericită când am primit scrisoarea ta şi mai ales când am văzut şi poza! Să-ţi povestesc cum mi-am petrecut ultimele zile!
Luni, am ajuns aici la hotel. Prima impresie a fost foarte proastă. Hotelul este foarte dărăpănat şi am aşteptat două ore jumate să îmi găsească cheia de la cameră. Când au găsit-o, nu se potrivea. Defapt cheia era pe masă. Am intrat în cameră, mi-am lăsat bagajele şi am vrut să mă aşez pe pat dar nu avea saltea. Am mers la recepţie să fac o reclamaţie dar nu aveau foi şi în plus, recepţionera nu vorbea româneşte aşa că m-am dus înapoi în cameră şi m-am culcat pe jos.
Marţi, am vrut să ies pe balcon dar uşa nu se deschidea aşa că m-am gândit să mă uit la televizor. Când am apăsat pe butonul de la telecomandă, televizorul a făcut scurt circuit. Am vrut să fug dar uşa nu se mai deschidea. După câteva minute au venit pompierii.
Acum stau pe patul de spital şi-ţi scriu această scrisoare. Nu te speria. Nu e nimic grav.

Cu drag, prietena ta cea mai bună

Poţi opri timpul?

Imaginează-ţi că poţi opri timpul. Când l-ai opri? Când plouă? Să poţi observa picurii de ploaie de aproape? Noaptea? Să poţi să te uiţi la stele la infinit? Într-o furtună pe mare? Să poţi observa valurile imense? În timp ce sari? Să vezi cum e să stai în aer? Toamna când cad frunzele? Să vezi frunzele prinse în aer agăţate de...aer?...când?
Uana : în 14 septembrie...să fie vacanţă pentru totdeauna
Liza : în foc...să poti trece prin foc...sau la polul nord...sa poţi vedea aurora boreală.
Flavia : în ziua nunţii
Ale C: noaptea la munte prinsă în capcana ploii de stele.
Alina: când sunt nervoasă ca să am mai mult timp la dispoziţie să mă gândesc la o replică bună.
Oana: mi-ar plăcea să pot vedea curcubeul de mai aproape...
Ale V: când îmi zâmbeşte sufletul

gânduri de sub tavanul cu stele

Eram din nou acolo şi afară ploua...nu mă puteam concentra...eram în locul meu preferat...în partea din dreapta, sub tavanul cu stele. Era gălăgie. Prima oară a fost linişte şi pace...apoi, a devenit un loc din ce in ce mai gălăgios. Azi era pustiu. Nimeni nu stătea în genunchi în faţa altarului. Din când în când se auzeau paşi care scârţâiau pe podeaua de mozaic...oare ce căutau aceşti paşi pierduţi şi singuratici aici? Scăpare? Salvare? Alinare? Pace? Nu cred că azi...oricum...azi nici nu poţi găsi aşa ceva. E prea mare zgomotul.

Condens

Şi în fiecare zi e la fel...şi azi i-ai minţit pe toţi zicând că eşti ok...şi azi ai fost liniştit...prea liniştit...şi azi ai tăcut...şi azi te-ai plimbat singur pe stradă...nici azi n-ai zâmbit...
Ai ajuns acasă, te-ai închis în cameră, ţi-ai aruncat geanta pe pat şi te-ai aşezat la birou cu capul îngropat în maini gândindu-te la...nimic. Uitându-te în gol. Nimic nou...la fel ca şi ieri, alaltăieri, săptămâna trecută, acum două săptămâni...
Şi a sosit în sfârşit seara...seara întunecată şi rece...lacrimi fierbinţi străpung aerul rece şi fac condens. Din pământ iese un abur ciudat. Aburul îţi înceţoşează privirea-ţi goală. Ochii oglindesc sufletul? Dacă ai privirea goală înseamnă că ai sufletul...gol? Ce trist...tu te considerai o persoană cu multe sentimente calde în suflet. Ce s-a întâmplat cu ele? Ah...au făcut condens cu sufletul.

Ploaie

Norii se adună iarăşi peste sat. Plouă peste case, peste câmp, peste drum, peste biserică, peste atmosfera, peste fericire. Ploaia atinge tot. Până şi ce ai ascuns din calea ei sub scândura din curte. Până şi peste fericirea pe care ai uitat să o ascunzi în suflet.

dialog din închisoare

- Iarnă? O, nu! Ţi se pare!
- Ba tu te înşeli!
- Am văzut ieri frigul prin gaura din perete!
- Ba era un copac înflorit...
- Copac înflorit? Eşti nebun! Copacul acela e nins de când îl ştiu! Crede-mă, mă uit în fiecare zi prin gaura din perete aşteptând soarele...
- Eu l-am văzut azi.
- Nu se poate. Nici măcar n-ai gaură în celula ta.
- L-am simţit prin peretele gros. E acolo. Nu te mai uita prin gaură. Simte-l.

Prieteni

Totul e diferit atunci când ai prieteni.

destin

"Venind, păşim pe tainic drum
În duh de nemurire
Lăsând adeseori doar scrum
Sau nicio amintire."

[Aurel Stroia]

portret de înger la lumina lumânării

Lumânarea era aprinsă...ca în fiecare seară..doar că...în seara aceasta era ceva special în licărirea luminii. Uşor, puteai desluşi un păr bălai şi mătăsos, puţin ondulat. Încetul cu încetul imaginea devenea tot mai clară şi puteai observa în lumina slabă un portret...o parte din el mai bine zis...jumătate...partea luminată de lumânarea ta micuţă.

Obrazul era fin şi rotund dar când ai încercat să-l atingi, mâna ţi-a trecut prin el. Ce ciudat...

Ochiul era blând şi clipea din când în când cu uşurinţa. Îţi părea rău că lumânarea ta neputincioasă nu putea lumina si cealaltă jumătate a feţei.

Sprânceana se întindea deasupra ochiului formând un arc de cerc perfect.

Jumătatea nasului pe care o puteai vedea era destul de mică. Mici pistrui se puteau vedea pe obraz.

Colţul gurii era puţin ridicat. Zâmbea. Ce faţă blândă!

Ai ridicat lumânarea ca să vezi şi cealaltă jumătate dar într-o clipită a dispărut.

Ce frumos! Ai putut admira pentru câteva secunde un portret de înger la lumina lumânării.

Şi ce te faci când castelul tău e atacat din toate părţile şi încetul cu încetul se transforma într-o ruină?