Imaginează-ţi ca ai o grădină. Îţi cunoşti foarte bine grădina...cunoşti locul fiecărei flori. Ştii ca dacă mergi pe aleea din dreapta, o să vezi margaretele, puţin mai încolo cinci floarea soarelui şi apoi câteva tufe de trandafiri. Dacă alegi să mergi pe aleea stângă, poţi vedea câteva lalele, lăcrămioare şi câteva narcise. După ce treci de narcise şi faci trei paşi de uriaş, ajungi la locul tău preferat din grădină. Acolo ai o bancă micuţă la umbra a doi cireşi, lângă nişte crini minunaţi, florile tale preferate. Nu ai mulţi crini dar îi îngrijeşti cu cea mai mare atenţie şi dragoste, simţindu-te uşurată lângă ei. Primăvara, banca e plină de petale albe. Îţi place foarte mult să stai în grădina ta...de fiecare dată când cineva te supară mergi în grădina ta şi petreci putin timp acolo, cu florile tale, şi apoi începi să te simţi mai bine.
Într-o zi de primăvară, te simţeai destul de singură aşa ca te-ai hotărât să mergi puţin în grădina ta, pe banca de lânga crini. După ce ai trecut de lalele, lăcrămioare şi narcise, ai făcut trei paşi de uriaş, ai ajuns în locul tau dar spre surpriza şi dezamăgirea ta, crinii erau singurele flori ofilite din grădin ta. Florile tale preferate. Salvarea ta în zile proaste. Ce ai de făcut? Oare era vina ta? Începi să te întrebi dacă i-ai udat destul, dacă au destul soare....dar totul pare să fie în regulă.
Te întorci în casă cu paşi greoi aşteptând cu nerăbdare ziua în care crinii tăi sensibili şi minunaţi îşi vor reveni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu