Era seară...mirosul reginei nopţii plutea delicat prin aer şi tu dansai cu părul ud, cu umbra ta pe iarba moale. Umbra-ţi imita mişcările pas cu pas, transformând dansul într-un dialog tainic. Greierii şi foşnetul frunzelor acompaniau dansul perfect. Vântul se juca liniştit cu părul tău catifelat şi ud care îţi mângâia umerii goi. Frunzele copacilor se mişcau şi ele uşor, imitând dansul calm.
Cu fiecare piruetă pe care o făceai te simţeai mai apropae de cer plutind printre nori, prin infinit alături de soarele care apunea.
Încet, încet, umbrei i se iviră două aripi ca de fluture şi uşor îşi lua zborul, dezlipindu-se cu greu de mâna ta, continuând dansul de una singură.
Acum era rândul tau să o imiţi.
-pentru Ale C.-
>:D<
RăspundețiȘtergere