Aş vrea să te smulg din realitate şi să te duc într-un loc...undeva departe...fericirea să îţi inunde inima şi să nu poţi face nimic să o scoţi de acolo.
Aş vrea să ai o casă pe malul mării acolo...să poţi privi fiecare apus şi fiecare răsărit, să poţi privi stelele stând pe nisip. Ziua, soarele să bată cu blândeţe pe chipul tău şi să îţi încălzească trupul şi inima.
Seara, luna să îţi zâmbească şi să îţi răcorească sufletul încălzit de prea multe sentimente.
Norii albi să formeze castele şi barci, dinozauri şi prinţese pe cerul senin. Tu să stai la umbra unei tufe de hibiscus privind dansul rapid al frunzelor de palmier.
Ploaia să îşi facă apariţia de fiecare dată cand este prea cald şi să dureze puţin, doar cât să te răcorească.
Ori de câte ori aerul curat îţi pătrunde în nări, tu să zâmbeşti...şi să fie doar aer curat...
De fiecare dată când intri în casă, să găseşti pe masă salată de fructe sau o limonadă pregătită de cea mai dragă persoană ţie.
Îmi doresc să existe astfel de lumi.
[pt A]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu