vineri, 21 august 2009

Piesa de teatru


Dintr-o dată lumina s-a stins. Fiecare spectator stătea pe locul lui, aşteptând cu nerăbdare începerea spectacolului. Din momentul în care s-a ridicat cortina, publicul a început să privească cu atenţie fiecare mişcare a actorilor.

Întâi aparu Doamna Plinuţă cu Rochie Roşie cântând ceva vesel şi dansând vioaie. Apoi cei patru Călăreţi au intrat pe scenă încercând să o impresioneze pe Doamna Plinuţă cu Rochie Roşie. În timp ce aceştia se întreceau, a apărut prietena Doamnei Plinuţe, Pretenţioasa cu Rochie Înflorată. Acestea, în timp ce spectatorii erau atenţi la Călăreţi, au dispărut prin spatele scenei. După multe peripeţii, dupa vreo două ore, unul dintre Călăreţi a cerut mâna Doamnei Plinuţe cu Rochie Roşie. Aceasta a acceptat fericită iar apoi totul s-a sfârşit ca în poveşti.

În aplauzele furtunoase ale publicului, cortina se lasă uşor jos iar lumina se aprinde. Toţi spectatorii se întorc spre ieşire, oarecum dezamăgiţi...fiecare poveste se termină la fel....nu seamană absolut deloc cu realitatea. Se pare că doar în poveşti există străzi pline cu flori şi cu oameni care zâmbesc. Se pare că doar în poveşti există Călăreţi nobili dornici să iubească. Se pare că doar în poveşti există Rochii cu Flori. Se pare că doar în poveşti oamenii sunt fericiţi. Se pare ca doar la teatru există "spatele scenei".
[La mulţi ani, Celia!]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu