bucăţi salvate cu durere

Stai în faţa uşii. În jurul tău zac bucăţi colţuroase de suflet. Ai vrea să le ridici, să le pui una lângă alta şi să formezi din nou sufletul de mai demult dar colţurile bucăţilor de suflet sunt tăioase. Te-ar răni...aşa că stai şi le priveşti în tăcere, din când în când uitându-te în fugă spre uşă. Podeaua scârţâie iar asta te înspăimântă. Ţi-ai dori să fie cineva lângă tine să îţi cânte, să te înveselească...dar nu....nu e nimeni aici. Eşti singur în întuneric înconjurat de bucăţile sclipitoare. Ai vrea să ieşi afară dar uşa e închisă...ai aflat asta în prima zi când ai ajuns aici, acum trei săptămâni.
Stai....ai impresia că auzi ceva de dincolo de uşă. Par a fi paşi care se apropie tot mai tare. Ce se întâmplă afară? Auzi cum cineva scoate din buzunar nişte chei şi deschide uşa. Vezi un chip în umbră dar nu îţi poţi da seama cine este. Vezi cum acea persoană ia bucăţile rând pe rând de pe jos, punându-le cap la cap, rănindu-şi mainile, formând sufletul de mai demult. Îl ţine uşor în palme sale pline de sânge şi îl suflă uşor în direcţia ta. Când sufletul ajunge la tine, persoana îsi întoarce spatele şi pleacă lăsând uşa larg deschisă pentru ca tu să poţi iesi. Într-o clipită s-a făcut nevazut, fără să îi poţi mulţumi.

[ pentru Uana]