Noaptea pe malul mării

Valurile liniştite mângâie malul
Orizontul negru mângâie valul.
Stelele curioase privesc marea.
Privesc neîncrezătoare zarea.

Uşor, vântul se joacă cu părul meu,
Intrând în suflet pentru a reîmprospăta sentimentele.
Găsind un tainic traseu
Pentru a aduce în suflet stelele.

Spre capătul lumii,
Înşirate parcă pe funii,
Se văd luminiţe pâlpâitoare.
Oare e reflexia stelelor uimitoare?
Nu...sunt luminiţele vaselor călătoare...