Sevraj

Tremuri. Auzi un zgomot continuu în fundal. Îţi simţi oasele grele şi te dor venele. Ţi se pare că vezi undeva în depărtare oameni râzând. Nu te poţi concentra să desluşeşti chipurile dar îţi par cunoscute. Nu poţi să te gândeşti la un anumit lucru prea mult. Ţi-e frică de sala în care eşti. Ţi-e frică să te ridici de pe scaun. Ţi-e frică de umbra ta şi de zgomotul pe care îl auzi. Tremuri. Simţi aerul apăsător şi te uiţi disperat cu pupilele mari, căutând acel ceva din cauza căruia tremuri, din cauza căruia te simţi aşa. Măcar două pastile...măcar un fum...măcar un strop de fericire...ai nevoie de o supradoză de fericire. Nu poţi visa la o sticla întreagă...e prea mult...nu ai mai simţit fericire de atata timp şi o cantitate aşa mare te-ar ameţi si mai tare...
Dintr-o dată, un om iese din mulţimea aflată în depărtare şi se apropie uşor de tine. Zâmbeşte.
''Te pot ajuta cu ceva? ''
O, da....parcă deja te simţi mai bine...ai primit ceea ce îţi doreai atat de mult...două pastile...un zâmbet cald şi o vorba care să-ţi arate că există cineva căruia îi pasă de tine.