odr.

E beznă şi plouă. Dintr-o dată liniştea adâncă e străpunsă de paşii grăbiţi ai unui om care aleargă. Oprit în mijlocul străzii, s-a lăsat în genunchi şi cu un strigăt şi-a rupt cămaşa. Ecoul strigătului încă răsună printre clădiri dar nimeni nu îl poate auzi. Picuri fierbinţi cad din ochii omului si se preling pe strada pavată, confundându-se cu ploaia.
Încet şi cu capul aplecat, omul se ridica în picioare şi scoate din buzunar o hârtie pliată şi umezită de picurii de ploaie. O desface uşor şi citeşte ceva de pe ea. Cuvintele scrise pe acea hârtie par să îl doară pentru că îşi pliază din nou hartia, o pune din nou la locul ei iar apoi îşi îngroapă faţa în palme.
Acum porneşte mai departe. Îl văd din ce în ce mai puţin. Se transforma într-o umbra şi dispare. Putea oare să plângă de fericire?