sustin

masa unui Artist

masa unui Artist.

Cand vrei sa te ridici odata de pe scunul ala? Cand vrei sa scapi odata de lanturile alea care te tin intepenit? Cand vrei sa te privesti odata cu adevarat in oglinda? Nu parul, nu obrajii, nu corpul, ci sufletul. Cand vrei sa crezi odata ca visele tale, dorintele, chiar se implinesc si se topesc in cana Artistului? Cand vrei sa intelegi ca lumea asta chiar e inghetata? Cand vrei sa incepi sa o schimbi? Cand vrei sa incepi sa te schimbi? Cand o sa lasi de la tine? Cand o sa iti ceri iertare de la cei dragi? Cand vrei sa spui TE IUBESC? Cand o sa incetezi sa te ascunzi? Cand o sa te privesti in ochi? Cand o sa realizezi ca maine poate e prea tarziu?

Manifestul Nostru

Noi,
Uana Podea şi Patricia Stroia, domiciliate in beci, declarăm război Prusiei. Prusacii ne-au insultat până la sânge, porumbeii şi hamsterii. Suferim profun şi plângem mereu. Vă rugăm să le spuneţi prusacilor să nu ne mai bombardeze curţile cu ghemotoace de brânză şi şuncă. Nu are cine să le mănânce pentru că ne-au murit toate curcile din cauza unui bombardament violent cu cozi de pisici. Avioanele K9 aruncă mereu cu lalele în oameni. Acestea sunt mortale. Şi la propriu şi la figurat! Dacă nu vor înceta, vom merge la Haga cu domn' Bojan. Da!
Sperăm că veţi accepta cererea noastră de a declara război animalelor cu picioare de om şi minte de diavol. Diavolii tasmanieni sunt foarte pufoşi, după cum bine ştiţi. Pufoşi pe dinafara şi dinăuntru, mai exact, creierul. Dacă nu îi vom înveli în pături moi de lână, pufoşenia va dispărea. Prusacii au oprit exportul de pături moi din lână iar porcii au făcut varicelă

Cu mult drag, Regina Elisabeta a doua şi a treia de pe colţ, stânga.
Vă iubim neîncetat!

P.S. Noi avem de învâţat un poem despre celulele stem, dar nu credem ca dumneavoastră ştiţi despre boabele noastre ştiinţifice cu muştar.

["Marea Plictiseală", Uana şi Patty]

pentru cel mai puternic om

eşti un om puternic...cel mai puternic om pe care îl cunosc şi în acelaşi timp eşti sensibil. am mare încredere în tine şi se pare că şi tu în mine. şi ştiu că ai trecut prin multe şi ştii....toate au un scop. chiar dacă nu înţelegi pe moment. poate că nu o să înţelegi niciodată. dar ştiu că toate sunt spre binele tău.
ascunzi tristeţea sub zâmbete calde şi trecutul sub mângâieri.
te văd pe coridor în fiecare zi. ţi-a crescut părul....îmi place cum îţi stă aşa. şi zambeşti şi mă întreb ,,ce îţi dă puterea asta? desigur...ştiu raspunsul..îl ştii şi tu :),,


pentru tine, cel mai puternic om

Heads and Tails

Poate vă întrebaţi de ce Heads and Tails. Unii au zis că Heads an Tails vine de la ,,vreţi să fiţi cap, nu coadă, nu?,, nu :). Heads and Tails pentru că noi ca şi trupă, ne-am hotărât să fim oameni cu cap şi coadă. Mi s-a spus că oamenii nu au coadă. Eu cred că unii au. Noi vrem să facem parte din grupul celor care au şi coadă.

Heads and Tails e formată din 7 membri. Mi s-a spus ,,aşa de mulţi???,, De obicei trupele sunt formate din 5, cateodata 6 persoane. Noi suntem 7 pentru că suntem nişte prieteni care nu pot cânta unul fără celălalt.

voce: Teo

chitara: Steve

bass: Darius

clape: Paul

violoncel: Damaris

backing vocals: Celia

tobe: Patty

Pozele sunt făcute de Rebeka, prietena mea dragă. Mulţumim Rebeka!

Ţărână ce eşti, ca şi mine...

Voi, foşti fulgi de nea zburdalnici, cădeţi acum în palma mea sub formă de scrum.
Vă stingeţi uşor lăsând să ardă
Şi ultima coardă
A viorii eternităţii iar eu vă scap printre degete.

Tu, stea care răsăreai prima, te pierzi acum pe cale.
Te întrec alte stele în timp ce tu te plimbi agale.
Drumul l-ai pierdut
Iar eu stau privind, uitând ce-am de făcut.

Tu, fostă frunză verde, te descompui. Veştejite nervuri imi aduc aminte de ceva ce poate candva era o frunză.

Tu, ţărână ce eşti! Ca şi mine...păşeşti uşor în umbră, abătându-te de la drumul luminat de felinar iar eu te las să pleci, nici nu observ.

Voi, flori de primăvară
Vă bate vântul şi vă poartă şi înainte de a băga de seamă,
Am rămas şi fără voi.

Voi, amintiri ce aţi rămas,
Prieteni efemeri şi muribunzi,
Vă urăsc! Dar tac...
Tac pentru că ştiu că şi voi gustaţi din otrava mării învolburate...
Şi doar voi mai existaţi...până la noapte....
când veţi deveni amintiri moarte.

te iubesc!

Totul a început acum 12 ani. Am intrat timide în vorba...despre jucarii, desigur. Despre ce altceva pot vorbi doi copii de 4 ani? Aveam foarte multe în comun. Amandouă doream să devenim veterinari sau astronauţi. Când tu te-ai tuns scurt, m-am tuns şi eu ca să fim la fel (mai ştii?). De fiecare dată când făceam lista cu invitaţii pentru ziua mea, tu erai prima.
Apoi anii au trecut şi a început clasa întai. Noi eram în aceeaşi clasă aşa că nu mă simţeam singură sau straină niciodată.
Prin clasa a şaptea am început să facem tot mai multe lucruri împreună. Ieşeam prin cartier (pentru că locuim aproape una de alta), ne dădeam cu bicicletele, mergeam în parc să ne dăm pe hintă, mergeam la filme, mergeam la dentist împreună (imposibil de uitat).
În clasa a opta am început să cântăm mult împreună şi să compunem piese.
Dupa ce clasa a opta s-a terminat, am fost nevoite să ne desparţim, deoarece urma să mergem la licee diferite.
În tot acest timp am învăţat multe una de la alta. Am învăţat să comunicăm din priviri. Liniştea nu e o piedică pentru noi. Am învăţat ce înseamnă încrederea. Un secret rămâne secret. Am învăţat că zilele de vară petrecute împreună nu se uită. Am învăţat ce înseamnă prietenie. Am învăţat ce înseamnă dragoste.
Acum, după atât de mult timp petrecut împreună ne-am promis că vom fi prietene toată viaţa.
Orice anotimp ar fi, cand ne vedem ne simţim ca şi cum ar fi primăvară şi asta doar pentru că eşti prietena mea cea mai bună. Te iubesc!


[pentru Teo R.]