Voi, foşti fulgi de nea zburdalnici, cădeţi acum în palma mea sub formă de scrum.
Vă stingeţi uşor lăsând să ardă
Şi ultima coardă
A viorii eternităţii iar eu vă scap printre degete.
Tu, stea care răsăreai prima, te pierzi acum pe cale.
Te întrec alte stele în timp ce tu te plimbi agale.
Drumul l-ai pierdut
Iar eu stau privind, uitând ce-am de făcut.
Tu, fostă frunză verde, te descompui. Veştejite nervuri imi aduc aminte de ceva ce poate candva era o frunză.
Tu, ţărână ce eşti! Ca şi mine...păşeşti uşor în umbră, abătându-te de la drumul luminat de felinar iar eu te las să pleci, nici nu observ.
Voi, flori de primăvară
Vă bate vântul şi vă poartă şi înainte de a băga de seamă,
Am rămas şi fără voi.
Voi, amintiri ce aţi rămas,
Prieteni efemeri şi muribunzi,
Vă urăsc! Dar tac...
Tac pentru că ştiu că şi voi gustaţi din otrava mării învolburate...
Şi doar voi mai existaţi...până la noapte....
când veţi deveni amintiri moarte.
duminică, 8 noiembrie 2009
joi, 15 octombrie 2009
te iubesc!
f.jpg)
Totul a început acum 12 ani. Am intrat timide în vorba...despre jucarii, desigur. Despre ce altceva pot vorbi doi copii de 4 ani? Aveam foarte multe în comun. Amandouă doream să devenim veterinari sau astronauţi. Când tu te-ai tuns scurt, m-am tuns şi eu ca să fim la fel (mai ştii?). De fiecare dată când făceam lista cu invitaţii pentru ziua mea, tu erai prima.
Apoi anii au trecut şi a început clasa întai. Noi eram în aceeaşi clasă aşa că nu mă simţeam singură sau straină niciodată.
Prin clasa a şaptea am început să facem tot mai multe lucruri împreună. Ieşeam prin cartier (pentru că locuim aproape una de alta), ne dădeam cu bicicletele, mergeam în parc să ne dăm pe hintă, mergeam la filme, mergeam la dentist împreună (imposibil de uitat).
În clasa a opta am început să cântăm mult împreună şi să compunem piese.
Dupa ce clasa a opta s-a terminat, am fost nevoite să ne desparţim, deoarece urma să mergem la licee diferite.
În tot acest timp am învăţat multe una de la alta. Am învăţat să comunicăm din priviri. Liniştea nu e o piedică pentru noi. Am învăţat ce înseamnă încrederea. Un secret rămâne secret. Am învăţat că zilele de vară petrecute împreună nu se uită. Am învăţat ce înseamnă prietenie. Am învăţat ce înseamnă dragoste.
Acum, după atât de mult timp petrecut împreună ne-am promis că vom fi prietene toată viaţa.
Orice anotimp ar fi, cand ne vedem ne simţim ca şi cum ar fi primăvară şi asta doar pentru că eşti prietena mea cea mai bună. Te iubesc!
[pentru Teo R.]
Apoi anii au trecut şi a început clasa întai. Noi eram în aceeaşi clasă aşa că nu mă simţeam singură sau straină niciodată.
Prin clasa a şaptea am început să facem tot mai multe lucruri împreună. Ieşeam prin cartier (pentru că locuim aproape una de alta), ne dădeam cu bicicletele, mergeam în parc să ne dăm pe hintă, mergeam la filme, mergeam la dentist împreună (imposibil de uitat).
În clasa a opta am început să cântăm mult împreună şi să compunem piese.
Dupa ce clasa a opta s-a terminat, am fost nevoite să ne desparţim, deoarece urma să mergem la licee diferite.
În tot acest timp am învăţat multe una de la alta. Am învăţat să comunicăm din priviri. Liniştea nu e o piedică pentru noi. Am învăţat ce înseamnă încrederea. Un secret rămâne secret. Am învăţat că zilele de vară petrecute împreună nu se uită. Am învăţat ce înseamnă prietenie. Am învăţat ce înseamnă dragoste.
Acum, după atât de mult timp petrecut împreună ne-am promis că vom fi prietene toată viaţa.
Orice anotimp ar fi, cand ne vedem ne simţim ca şi cum ar fi primăvară şi asta doar pentru că eşti prietena mea cea mai bună. Te iubesc!
[pentru Teo R.]
joi, 17 septembrie 2009
Toamnă nebun de frumoasă la Cluj!
Ascultă cum cântă întâiele brume,
dezmăţ de culori e-n copacii ursuzi.
Acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj.
Acum bate-n turnuri o oră regală,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte.
O stea poţi purta noaptea asta pe umăr
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!
Horea Bădescu
dezmăţ de culori e-n copacii ursuzi.
Acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj.
Acum bate-n turnuri o oră regală,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte
O stea poţi purta noaptea asta pe umăr
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!
Horea Bădescu
duminică, 6 septembrie 2009
move on
You are going to move through this.
More importantly, I love you. YOU ARE GOING TO MOVE THROUGH THIS.
Don't be defeated. Submit yourself to the process. You are growing. You are changing. You are doing LIFE.
I am not trying to make you feel better. This hurts, and there are no two ways around it.
But I am trying to encourage you to not retreat. I can't remove the pain, but I am going to hold your hand while it hurts.
Continue to reach out. You need people right now.
I'm here for anything you need.
You are LOVED in ways you cannot imagine. In ways that don't depend on you. In ways that don't depend on your performance. In ways that cannot be lost. Remember Remember Remember.
Love you my friend.
- Anonymous
(twloha)
More importantly, I love you. YOU ARE GOING TO MOVE THROUGH THIS.
Don't be defeated. Submit yourself to the process. You are growing. You are changing. You are doing LIFE.
I am not trying to make you feel better. This hurts, and there are no two ways around it.
But I am trying to encourage you to not retreat. I can't remove the pain, but I am going to hold your hand while it hurts.
Continue to reach out. You need people right now.
I'm here for anything you need.
You are LOVED in ways you cannot imagine. In ways that don't depend on you. In ways that don't depend on your performance. In ways that cannot be lost. Remember Remember Remember.
Love you my friend.
- Anonymous
(twloha)
marți, 1 septembrie 2009
fazan
remediu, iubire, revedere, reuşită, tăiş, ispăşire, reîntoarcere, remarcă, căzătură, răutate, teamă, măsură, răni
sâmbătă, 29 august 2009
Freeze the moment
Freeze the moment
so I can melt it down when I need more.
Bubbles of love and peaceful thoughts
keep hanging on.
It's been 24 hours since I've learned that
a goodbye can solve it all.
Don't think that much 'cause your soul
works better alone.
So if you can't face it, buy another life.
They'll be glad to change it, glad to say the magic word.
No, it's not "please", the word is ''love''.
[R]
so I can melt it down when I need more.
Bubbles of love and peaceful thoughts
keep hanging on.
It's been 24 hours since I've learned that
a goodbye can solve it all.
Don't think that much 'cause your soul
works better alone.
So if you can't face it, buy another life.
They'll be glad to change it, glad to say the magic word.
No, it's not "please", the word is ''love''.
[R]
vineri, 21 august 2009
Piesa de teatru

Dintr-o dată lumina s-a stins. Fiecare spectator stătea pe locul lui, aşteptând cu nerăbdare începerea spectacolului. Din momentul în care s-a ridicat cortina, publicul a început să privească cu atenţie fiecare mişcare a actorilor.
Întâi aparu Doamna Plinuţă cu Rochie Roşie cântând ceva vesel şi dansând vioaie. Apoi cei patru Călăreţi au intrat pe scenă încercând să o impresioneze pe Doamna Plinuţă cu Rochie Roşie. În timp ce aceştia se întreceau, a apărut prietena Doamnei Plinuţe, Pretenţioasa cu Rochie Înflorată. Acestea, în timp ce spectatorii erau atenţi la Călăreţi, au dispărut prin spatele scenei. După multe peripeţii, dupa vreo două ore, unul dintre Călăreţi a cerut mâna Doamnei Plinuţe cu Rochie Roşie. Aceasta a acceptat fericită iar apoi totul s-a sfârşit ca în poveşti.
În aplauzele furtunoase ale publicului, cortina se lasă uşor jos iar lumina se aprinde. Toţi spectatorii se întorc spre ieşire, oarecum dezamăgiţi...fiecare poveste se termină la fel....nu seamană absolut deloc cu realitatea. Se pare că doar în poveşti există străzi pline cu flori şi cu oameni care zâmbesc. Se pare că doar în poveşti există Călăreţi nobili dornici să iubească. Se pare că doar în poveşti există Rochii cu Flori. Se pare că doar în poveşti oamenii sunt fericiţi. Se pare ca doar la teatru există "spatele scenei".
Întâi aparu Doamna Plinuţă cu Rochie Roşie cântând ceva vesel şi dansând vioaie. Apoi cei patru Călăreţi au intrat pe scenă încercând să o impresioneze pe Doamna Plinuţă cu Rochie Roşie. În timp ce aceştia se întreceau, a apărut prietena Doamnei Plinuţe, Pretenţioasa cu Rochie Înflorată. Acestea, în timp ce spectatorii erau atenţi la Călăreţi, au dispărut prin spatele scenei. După multe peripeţii, dupa vreo două ore, unul dintre Călăreţi a cerut mâna Doamnei Plinuţe cu Rochie Roşie. Aceasta a acceptat fericită iar apoi totul s-a sfârşit ca în poveşti.
În aplauzele furtunoase ale publicului, cortina se lasă uşor jos iar lumina se aprinde. Toţi spectatorii se întorc spre ieşire, oarecum dezamăgiţi...fiecare poveste se termină la fel....nu seamană absolut deloc cu realitatea. Se pare că doar în poveşti există străzi pline cu flori şi cu oameni care zâmbesc. Se pare că doar în poveşti există Călăreţi nobili dornici să iubească. Se pare că doar în poveşti există Rochii cu Flori. Se pare că doar în poveşti oamenii sunt fericiţi. Se pare ca doar la teatru există "spatele scenei".
[La mulţi ani, Celia!]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)