stories

Stories wait for endings, but songs are brave things bold enough to sing when all they know is darkness.

- Jamie Tworkowski, creator of TWLOHA -

stele de mare

Vară. Cer. Stele. Mare. Stele. Cer, stele, mare, stele? Stele, stele? Să fie oare reflexie? Există stele în mare? Stele de mare? Da, stelele de mare sunt reflexia stelelor de cer.

Ecou

Ecoul paşilor tăi răsună în încăpere.
- E cineva va va?
Tăcere...
- E cineva va va?
Din nou tăcere...nimicul era apăsător. Nu era nimeni dar pentru siguranţă ai mai întrebat o dată:
- E cineva va va?
Nimic din nou. Nimic infinit. Monolog infinit. Monologul nimicului.

Era minunat...era alt oraş...era ca în evul mediu...nu erau probleme...sau cel puţin nu erau amintite...era un timp plăcut...erau prieteni...şi a sosit timpul să te întorci acasă...de ce acasă nu pare prietenos acum? a, da....îţi aminteşti de probleme...şi încep să te bombardeze probleme noi.

aberaţii

Dragă Paul,
aşa am fost de fericită când am primit scrisoarea ta şi mai ales când am văzut şi poza! Să-ţi povestesc cum mi-am petrecut ultimele zile!
Luni, am ajuns aici la hotel. Prima impresie a fost foarte proastă. Hotelul este foarte dărăpănat şi am aşteptat două ore jumate să îmi găsească cheia de la cameră. Când au găsit-o, nu se potrivea. Defapt cheia era pe masă. Am intrat în cameră, mi-am lăsat bagajele şi am vrut să mă aşez pe pat dar nu avea saltea. Am mers la recepţie să fac o reclamaţie dar nu aveau foi şi în plus, recepţionera nu vorbea româneşte aşa că m-am dus înapoi în cameră şi m-am culcat pe jos.
Marţi, am vrut să ies pe balcon dar uşa nu se deschidea aşa că m-am gândit să mă uit la televizor. Când am apăsat pe butonul de la telecomandă, televizorul a făcut scurt circuit. Am vrut să fug dar uşa nu se mai deschidea. După câteva minute au venit pompierii.
Acum stau pe patul de spital şi-ţi scriu această scrisoare. Nu te speria. Nu e nimic grav.

Cu drag, prietena ta cea mai bună

Poţi opri timpul?

Imaginează-ţi că poţi opri timpul. Când l-ai opri? Când plouă? Să poţi observa picurii de ploaie de aproape? Noaptea? Să poţi să te uiţi la stele la infinit? Într-o furtună pe mare? Să poţi observa valurile imense? În timp ce sari? Să vezi cum e să stai în aer? Toamna când cad frunzele? Să vezi frunzele prinse în aer agăţate de...aer?...când?
Uana : în 14 septembrie...să fie vacanţă pentru totdeauna
Liza : în foc...să poti trece prin foc...sau la polul nord...sa poţi vedea aurora boreală.
Flavia : în ziua nunţii
Ale C: noaptea la munte prinsă în capcana ploii de stele.
Alina: când sunt nervoasă ca să am mai mult timp la dispoziţie să mă gândesc la o replică bună.
Oana: mi-ar plăcea să pot vedea curcubeul de mai aproape...
Ale V: când îmi zâmbeşte sufletul

gânduri de sub tavanul cu stele

Eram din nou acolo şi afară ploua...nu mă puteam concentra...eram în locul meu preferat...în partea din dreapta, sub tavanul cu stele. Era gălăgie. Prima oară a fost linişte şi pace...apoi, a devenit un loc din ce in ce mai gălăgios. Azi era pustiu. Nimeni nu stătea în genunchi în faţa altarului. Din când în când se auzeau paşi care scârţâiau pe podeaua de mozaic...oare ce căutau aceşti paşi pierduţi şi singuratici aici? Scăpare? Salvare? Alinare? Pace? Nu cred că azi...oricum...azi nici nu poţi găsi aşa ceva. E prea mare zgomotul.