luni, 13 iunie 2011

odr.

E beznă şi plouă. Dintr-o dată liniştea adâncă e străpunsă de paşii grăbiţi ai unui om care aleargă. Oprit în mijlocul străzii, s-a lăsat în genunchi şi cu un strigăt şi-a rupt cămaşa. Ecoul strigătului încă răsună printre clădiri dar nimeni nu îl poate auzi. Picuri fierbinţi cad din ochii omului si se preling pe strada pavată, confundându-se cu ploaia.
Încet şi cu capul aplecat, omul se ridica în picioare şi scoate din buzunar o hârtie pliată şi umezită de picurii de ploaie. O desface uşor şi citeşte ceva de pe ea. Cuvintele scrise pe acea hârtie par să îl doară pentru că îşi pliază din nou hartia, o pune din nou la locul ei iar apoi îşi îngroapă faţa în palme.
Acum porneşte mai departe. Îl văd din ce în ce mai puţin. Se transforma într-o umbra şi dispare. Putea oare să plângă de fericire?

vineri, 14 ianuarie 2011

schimbări?

Într-o vreme erau așa de ciudate zilele în care nu postam nimic pe blog...acum mă simt foarte ciudat să postez...

oamenii se schimbă așa de mult într-un timp așa de scurt..nu ți s-a întâmplat niciodată să te întorci într-un loc neschimbat după foarte mult timp și totuși să vezi toate lucrurile atât de diferit? să te întâlnești cu prieteni pe care nu i-ai văzut de ani și să realizezi că de fapt nu prea aveți ce povesti pentru că toate s-au schimbat? nu ți s-a întamplat să urăști trandafirii iar următorul an când au înflorit din nou să ți se pară cele mai frumoase flori din grădină? aici nu mă refer neapărat la flori. trandafirii tăi pot fi gânduri, vise, dorințe etc. nu ți s-a întâmplat niciodată să iubești un lucru iar apoi să uiți de el și când îl găsești din nou să nu îți mai placă? să asculți o piesă de o mie e ori iar după un timp să o urăști?

te-ai gândit vreodată să încerci să apreciezi sau să admiri în fiecare zi lucrurile minunate pe lângă care treci fără să îți dai seama? asta te-ar putea schimba în bine. te sfătuiesc să îți notezi în fiecare zi câte 3 (cel puțin) lucruri pe care le-ai observat în acea zi și te-au impresionat într-un mod plăcut, care te-au făcut să te simți bine.


1. ce poate fi mai frumos decât o plimbare cu prietenii într-o seară ploioasă(atât în suflet cât și afară)?

2. o discuție care te face să uiti complet de toate problemele.

3. distracția pe ascuns din timpul orelor cu colega de bancă, zambetele și râsetele pe înfundate

4. desenele de la spatele caietelor



vineri, 24 septembrie 2010

Știai că..?

- Știai că sub fiecare val există un ac ca de ceasornic care atunci când se învârte provoacă acele dansuri ale apei pe care noi le numim valuri? La fiecare cinci secunde, acul ajunge în poziție perpendiculară pe fundul mării, formând astfel cel mai înalt punct al valului, dupa care acesta se ”sparge”. Procesul se repetă și studiile arată că acest proces va dura multa vreme, în ciuda încălzirii globale.
- Știai că norii sunt formați din fum ieșit din hornuri care timp de douăzeci și patru de ore, trei minute și treizeci de secunde se adună, iar apoi se unesc formând grupări mari albe și plutitoare? Având în vedere că aerul cald este mai usor decât cel rece, fumul(în mod evident cald) plutește cu ușurință, păstrându-și culoarea.

luni, 30 august 2010

dorințe...

mi-aș dori sa îmi fac gândurile ghem și apoi să le arunc la gunoi...dar nu sunt din hârtie. mi-aș dori să retrăiesc momente din trecut...dar viața nu e un film pe care să îl poți vedea de câte ori vrei și pe care să il poți opri când vrei. mi-aș dori să pot strange lacrimile într-un pahar si când plouă, să le arunc ca să se confunde cu picurii de ploaie. mi-aș dori ca toate visele frumoase să se indeplinească....dar nu suntem personajele unui basm. mi-aș dori ca toate lucrurile triste să fie doar coșmaruri care dispar în câteva clipe...dar nu suntem personajele unei piese de teatru. mi-aș dori sa fii aici...dar nu se poate.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Ploaie. Simfonie neterminată.


Era noapte şi linişte şi nu era nimic în jurul tău decât o orchestră...imaginară.
Toţi muzicienii erau pregătiţi să înceapă marele concert.
Vântul a început să bată cu putere, mişcând viorile copacilor. Tot publicul asculta cu sufletul la gură.
În scurt timp a început să se audă uşor un xilofon...îi puteai simţi picurii sonori pe piele.
Din când în când se auzea un gong...ca un tunet care cutremura întreaga sală.
Un glas diafan de soprană se putea auzi din scorburile copacilor.
Vântul care se plimba printre terstii, a pus în mişcare arcuşul contrabasului şi al violoncelului.
Scârţâitul unui leagan vechi agăţat de o creangă de copac a adus în scenă suflătorii.
Dintr-o dată realizezi că începi să respiri muzical. Realizezi că acest univers al muzicii îmbinate cu vânt şi apă te-a capturat iar acum faci parte dintre muzicieni. Eşti un suflător. Realizezi că simţi fiecare vibraţie din fiecare sunet al acestui recviem, al acestui haos aranjat pe portative, al acestui ultim concert dedicat reginei albe care străluceşte în întuneric şi care ne priveşte de undeva din cer. Această simfonie neterminată va putea fi citită până dimineaţă pe epitaful lunii, înainte de a se transforma în scrum...
Ah...se aud paşii reginei care aleargă din calea Soarelui...s-a sfârşit...

marți, 23 februarie 2010

o altă lume


Aş vrea să te smulg din realitate şi să te duc într-un loc...undeva departe...fericirea să îţi inunde inima şi să nu poţi face nimic să o scoţi de acolo.
Aş vrea să ai o casă pe malul mării acolo...să poţi privi fiecare apus şi fiecare răsărit, să poţi privi stelele stând pe nisip. Ziua, soarele să bată cu blândeţe pe chipul tău şi să îţi încălzească trupul şi inima.
Seara, luna să îţi zâmbească şi să îţi răcorească sufletul încălzit de prea multe sentimente.
Norii albi să formeze castele şi barci, dinozauri şi prinţese pe cerul senin. Tu să stai la umbra unei tufe de hibiscus privind dansul rapid al frunzelor de palmier.
Ploaia să îşi facă apariţia de fiecare dată cand este prea cald şi să dureze puţin, doar cât să te răcorească.
Ori de câte ori aerul curat îţi pătrunde în nări, tu să zâmbeşti...şi să fie doar aer curat...
De fiecare dată când intri în casă, să găseşti pe masă salată de fructe sau o limonadă pregătită de cea mai dragă persoană ţie.
Îmi doresc să existe astfel de lumi.



[pt A]

miercuri, 17 februarie 2010

happy birthday?

nu vreau sa fie ziua mea...m-am saturat...
De ce nu pot sa fac ce vreau macar de ziua mea? De ce trebuie sa ma prefac ca zambesc si sa multumesc pentru tot?
De ce toate chestiile formale cu ,, LA MULTI ANI!!!,,? De ce multi ani? De ce sa te chinui 90 de ani in loc sa mori fericit la 70?
Eu personal urasc faimosul cantec ,,la multi ani,, de ceva vreme. ,,Sa iti dea Domnu tot ce doresti,, de ce sa nu iti dea ce crede El ca e mai bine?
,,Cine sa traiasca?,, da' ce-i aici? Imn comunist? Si tot taraboiu' cu batutu' din palme..pentru ce?
Si mai este inca o chestie stupida...trasu' de urechi. Nici in ziua de azi nu inteleg obiceiul. Poate stie cineva sa imi explice.
De ce clasicele ,,sanatate,, si ,,fericire,,? Da...evident ca iti doresti asta pentru prieteni...dar totusi..doar atat? nimic mai mult? chiar asa putin interes? de ce nu poti sa te gandesti 2 minute sa zici ceva cu adevarat valoros pentru piretenul tau sarbatorit? Mi se pare ca e un fel de ,,sa fii fericit si sanatos!(gata..am scapat si de asta...who's next?)...un fel de ,,mda...hai sa aruncam vorbe pe fereastra..whatever,,
Sa nu mai vorbim de reminderele de pe facebook, hi5 etc. Daca chair iti pasa de o persoana nu esti in stare sa retii cand ii este ziua de nastere? sa fim seriosi...
Sa nu mai vorbim de cadouri....

Imi cer scuze pentru atitudinea mea nepotrivita fata de aceasta sarbatoare minuata si adorata de toti locuitorii Terrei.

joi, 4 februarie 2010

sustin

sustin blogosfera feminina


Noi scriem românește!

masa unui Artist

masa unui Artist.

Cand vrei sa te ridici odata de pe scunul ala? Cand vrei sa scapi odata de lanturile alea care te tin intepenit? Cand vrei sa te privesti odata cu adevarat in oglinda? Nu parul, nu obrajii, nu corpul, ci sufletul. Cand vrei sa crezi odata ca visele tale, dorintele, chiar se implinesc si se topesc in cana Artistului? Cand vrei sa intelegi ca lumea asta chiar e inghetata? Cand vrei sa incepi sa o schimbi? Cand vrei sa incepi sa te schimbi? Cand o sa lasi de la tine? Cand o sa iti ceri iertare de la cei dragi? Cand vrei sa spui TE IUBESC? Cand o sa incetezi sa te ascunzi? Cand o sa te privesti in ochi? Cand o sa realizezi ca maine poate e prea tarziu?

marți, 19 ianuarie 2010

Manifestul Nostru

Noi,
Uana Podea şi Patricia Stroia, domiciliate in beci, declarăm război Prusiei. Prusacii ne-au insultat până la sânge, porumbeii şi hamsterii. Suferim profun şi plângem mereu. Vă rugăm să le spuneţi prusacilor să nu ne mai bombardeze curţile cu ghemotoace de brânză şi şuncă. Nu are cine să le mănânce pentru că ne-au murit toate curcile din cauza unui bombardament violent cu cozi de pisici. Avioanele K9 aruncă mereu cu lalele în oameni. Acestea sunt mortale. Şi la propriu şi la figurat! Dacă nu vor înceta, vom merge la Haga cu domn' Bojan. Da!
Sperăm că veţi accepta cererea noastră de a declara război animalelor cu picioare de om şi minte de diavol. Diavolii tasmanieni sunt foarte pufoşi, după cum bine ştiţi. Pufoşi pe dinafara şi dinăuntru, mai exact, creierul. Dacă nu îi vom înveli în pături moi de lână, pufoşenia va dispărea. Prusacii au oprit exportul de pături moi din lână iar porcii au făcut varicelă

Cu mult drag, Regina Elisabeta a doua şi a treia de pe colţ, stânga.
Vă iubim neîncetat!

P.S. Noi avem de învâţat un poem despre celulele stem, dar nu credem ca dumneavoastră ştiţi despre boabele noastre ştiinţifice cu muştar.

["Marea Plictiseală", Uana şi Patty]

vineri, 11 decembrie 2009

pentru cel mai puternic om

eşti un om puternic...cel mai puternic om pe care îl cunosc şi în acelaşi timp eşti sensibil. am mare încredere în tine şi se pare că şi tu în mine. şi ştiu că ai trecut prin multe şi ştii....toate au un scop. chiar dacă nu înţelegi pe moment. poate că nu o să înţelegi niciodată. dar ştiu că toate sunt spre binele tău.
ascunzi tristeţea sub zâmbete calde şi trecutul sub mângâieri.
te văd pe coridor în fiecare zi. ţi-a crescut părul....îmi place cum îţi stă aşa. şi zambeşti şi mă întreb ,,ce îţi dă puterea asta? desigur...ştiu raspunsul..îl ştii şi tu :),,


pentru tine, cel mai puternic om

miercuri, 18 noiembrie 2009

Heads and Tails


























Poate vă întrebaţi de ce Heads and Tails. Unii au zis că Heads an Tails vine de la ,,vreţi să fiţi cap, nu coadă, nu?,, nu :). Heads and Tails pentru că noi ca şi trupă, ne-am hotărât să fim oameni cu cap şi coadă. Mi s-a spus că oamenii nu au coadă. Eu cred că unii au. Noi vrem să facem parte din grupul celor care au şi coadă.
Heads and Tails e formată din 7 membri. Mi s-a spus ,,aşa de mulţi???,, De obicei trupele sunt formate din 5, cateodata 6 persoane. Noi suntem 7 pentru că suntem nişte prieteni care nu pot cânta unul fără celălalt.
voce: Teo
chitara: Steve
bass: Darius
clape: Paul
violoncel: Damaris
backing vocals: Celia
tobe: Patty
Pozele sunt făcute de Rebeka, prietena mea dragă. Mulţumim Rebeka!

duminică, 8 noiembrie 2009

Ţărână ce eşti, ca şi mine...

Voi, foşti fulgi de nea zburdalnici, cădeţi acum în palma mea sub formă de scrum.
Vă stingeţi uşor lăsând să ardă
Şi ultima coardă
A viorii eternităţii iar eu vă scap printre degete.

Tu, stea care răsăreai prima, te pierzi acum pe cale.
Te întrec alte stele în timp ce tu te plimbi agale.
Drumul l-ai pierdut
Iar eu stau privind, uitând ce-am de făcut.

Tu, fostă frunză verde, te descompui. Veştejite nervuri imi aduc aminte de ceva ce poate candva era o frunză.

Tu, ţărână ce eşti! Ca şi mine...păşeşti uşor în umbră, abătându-te de la drumul luminat de felinar iar eu te las să pleci, nici nu observ.

Voi, flori de primăvară
Vă bate vântul şi vă poartă şi înainte de a băga de seamă,
Am rămas şi fără voi.

Voi, amintiri ce aţi rămas,
Prieteni efemeri şi muribunzi,
Vă urăsc! Dar tac...
Tac pentru că ştiu că şi voi gustaţi din otrava mării învolburate...
Şi doar voi mai existaţi...până la noapte....
când veţi deveni amintiri moarte.

joi, 15 octombrie 2009

te iubesc!




Totul a început acum 12 ani. Am intrat timide în vorba...despre jucarii, desigur. Despre ce altceva pot vorbi doi copii de 4 ani? Aveam foarte multe în comun. Amandouă doream să devenim veterinari sau astronauţi. Când tu te-ai tuns scurt, m-am tuns şi eu ca să fim la fel (mai ştii?). De fiecare dată când făceam lista cu invitaţii pentru ziua mea, tu erai prima.
Apoi anii au trecut şi a început clasa întai. Noi eram în aceeaşi clasă aşa că nu mă simţeam singură sau straină niciodată.
Prin clasa a şaptea am început să facem tot mai multe lucruri împreună. Ieşeam prin cartier (pentru că locuim aproape una de alta), ne dădeam cu bicicletele, mergeam în parc să ne dăm pe hintă, mergeam la filme, mergeam la dentist împreună (imposibil de uitat).
În clasa a opta am început să cântăm mult împreună şi să compunem piese.
Dupa ce clasa a opta s-a terminat, am fost nevoite să ne desparţim, deoarece urma să mergem la licee diferite.
În tot acest timp am învăţat multe una de la alta. Am învăţat să comunicăm din priviri. Liniştea nu e o piedică pentru noi. Am învăţat ce înseamnă încrederea. Un secret rămâne secret. Am învăţat că zilele de vară petrecute împreună nu se uită. Am învăţat ce înseamnă prietenie. Am învăţat ce înseamnă dragoste.
Acum, după atât de mult timp petrecut împreună ne-am promis că vom fi prietene toată viaţa.
Orice anotimp ar fi, cand ne vedem ne simţim ca şi cum ar fi primăvară şi asta doar pentru că eşti prietena mea cea mai bună. Te iubesc!


[pentru Teo R.]

joi, 17 septembrie 2009

Toamnă nebun de frumoasă la Cluj!

Ascultă cum cântă întâiele brume,
dezmăţ de culori e-n copacii ursuzi.
Acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj.
Acum bate-n turnuri o oră regală,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte .

O stea poţi purta noaptea asta pe umăr
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!



Horea Bădescu

duminică, 6 septembrie 2009

move on

You are going to move through this.
More importantly, I love you. YOU ARE GOING TO MOVE THROUGH THIS.
Don't be defeated. Submit yourself to the process. You are growing. You are changing. You are doing LIFE.
I am not trying to make you feel better. This hurts, and there are no two ways around it.
But I am trying to encourage you to not retreat. I can't remove the pain, but I am going to hold your hand while it hurts.
Continue to reach out. You need people right now.
I'm here for anything you need.
You are LOVED in ways you cannot imagine. In ways that don't depend on you. In ways that don't depend on your performance. In ways that cannot be lost. Remember Remember Remember.
Love you my friend.

- Anonymous
(twloha)

marți, 1 septembrie 2009

fazan

remediu, iubire, revedere, reuşită, tăiş, ispăşire, reîntoarcere, remarcă, căzătură, răutate, teamă, măsură, răni

sâmbătă, 29 august 2009

Freeze the moment

Freeze the moment
so I can melt it down when I need more.
Bubbles of love and peaceful thoughts
keep hanging on.

It's been 24 hours since I've learned that
a goodbye can solve it all.
Don't think that much 'cause your soul
works better alone.

So if you can't face it, buy another life.
They'll be glad to change it, glad to say the magic word.
No, it's not "please", the word is ''love''.


[R]

vineri, 21 august 2009

Piesa de teatru


Dintr-o dată lumina s-a stins. Fiecare spectator stătea pe locul lui, aşteptând cu nerăbdare începerea spectacolului. Din momentul în care s-a ridicat cortina, publicul a început să privească cu atenţie fiecare mişcare a actorilor.

Întâi aparu Doamna Plinuţă cu Rochie Roşie cântând ceva vesel şi dansând vioaie. Apoi cei patru Călăreţi au intrat pe scenă încercând să o impresioneze pe Doamna Plinuţă cu Rochie Roşie. În timp ce aceştia se întreceau, a apărut prietena Doamnei Plinuţe, Pretenţioasa cu Rochie Înflorată. Acestea, în timp ce spectatorii erau atenţi la Călăreţi, au dispărut prin spatele scenei. După multe peripeţii, dupa vreo două ore, unul dintre Călăreţi a cerut mâna Doamnei Plinuţe cu Rochie Roşie. Aceasta a acceptat fericită iar apoi totul s-a sfârşit ca în poveşti.

În aplauzele furtunoase ale publicului, cortina se lasă uşor jos iar lumina se aprinde. Toţi spectatorii se întorc spre ieşire, oarecum dezamăgiţi...fiecare poveste se termină la fel....nu seamană absolut deloc cu realitatea. Se pare că doar în poveşti există străzi pline cu flori şi cu oameni care zâmbesc. Se pare că doar în poveşti există Călăreţi nobili dornici să iubească. Se pare că doar în poveşti există Rochii cu Flori. Se pare că doar în poveşti oamenii sunt fericiţi. Se pare ca doar la teatru există "spatele scenei".
[La mulţi ani, Celia!]

luni, 20 iulie 2009

bucăţi salvate cu durere

Stai în faţa uşii. În jurul tău zac bucăţi colţuroase de suflet. Ai vrea să le ridici, să le pui una lângă alta şi să formezi din nou sufletul de mai demult dar colţurile bucăţilor de suflet sunt tăioase. Te-ar răni...aşa că stai şi le priveşti în tăcere, din când în când uitându-te în fugă spre uşă. Podeaua scârţâie iar asta te înspăimântă. Ţi-ai dori să fie cineva lângă tine să îţi cânte, să te înveselească...dar nu....nu e nimeni aici. Eşti singur în întuneric înconjurat de bucăţile sclipitoare. Ai vrea să ieşi afară dar uşa e închisă...ai aflat asta în prima zi când ai ajuns aici, acum trei săptămâni.
Stai....ai impresia că auzi ceva de dincolo de uşă. Par a fi paşi care se apropie tot mai tare. Ce se întâmplă afară? Auzi cum cineva scoate din buzunar nişte chei şi deschide uşa. Vezi un chip în umbră dar nu îţi poţi da seama cine este. Vezi cum acea persoană ia bucăţile rând pe rând de pe jos, punându-le cap la cap, rănindu-şi mainile, formând sufletul de mai demult. Îl ţine uşor în palme sale pline de sânge şi îl suflă uşor în direcţia ta. Când sufletul ajunge la tine, persoana îsi întoarce spatele şi pleacă lăsând uşa larg deschisă pentru ca tu să poţi iesi. Într-o clipită s-a făcut nevazut, fără să îi poţi mulţumi.

[ pentru Uana]